Cum și pentru câtă vreme ai putea întreține flacăra iubirii? Cum deosebești o relație de cuplu sănătoasă de o relație sabotată de narcisism sau dependență? Acestea sunt ideile principale punctate în cartea:
“Dacă dragostea ar putea gândi. Cum să-ți folosești mintea pentru a-ți ghida inima.” – Alon Gratch
Cartea prezintă 7 tipare ale iubirii eșuate, toate având la bază ambivalențele noastre. Pentru că, așa cum spune autorul, unde există dragoste, există și ură. Atunci când iubești te simți vulnerabil, dar a fi vulnerabil te poate face să ai, totodată, și sentimente de ură față de persoana care te face să simți astfel.
Ambivalența este o parte integranta a condiției umane, dar ne sperie atât de tare că preferăm o iluzie a iubirii pure în fața multitudinii realității sale.
Ambivalența devine problematică atunci când abordăm dragostea pornind de la ideea că ar trebui să obținem ceva din ea. Dragostea înseamnă, mai întâi, a dărui, nu a primi. Astfel, ca să putem dărui neconditionat celorlați, mai întâi trebuie să învățăm sa ne daruim nouă.
În acest sens, este importantă conștientizarea nevoilor care cer să fie satisfăcute într-o relație: nevoia de dragoste/conexiune, nevoia de creștere/dezvoltare, nevoia de sens/semnificație, nevoia de schimbare/risc, nevoia de contribuție/implicare, nevoia de siguranță/securitate. Ierarhizarea propriilor nevoi și conștientizarea măsurii în care acestea sunt îndeplinite în relație, sunt punctele cheie folosite deseori în terapia de cuplu.
