Psihoautentic

Transferul Erotic și Transferul Erotizat

Transferul Erotic și Transferul Erotizat

Deși sentimentele romantice și de iubire pot să apară în  procesul terapeutic, unii clienți pot fi seducatori având interesul cuceririi, combinând o foame exigentă de putere și control cu dorinta lor sexuală. Acești clienți sunt cei care au mari dificultăți de a accepta asimetria relaţiei terapeutice. Acestora le e  frica de neputință, respingere, dependență și, în cele din urmă, anihilare psihică.  Wry și Welles (1994) descriu această atitudine drept „teroare erotică” și Kumin (1985) ca „groază erotică”. Adesea fiind abuzați fizic și/sau abuzați sexual în copilărie, acești clienți se  protejează ei înșiși în relația terapeutică prin încercarea de seducere a terapeutului.

Acest tip de abordare erotic-agresivă manifestă o dorință de putere pură, ce  începe de obicei foarte devreme în relație și nu este alternativa constructivă, pozitivă a unui transfer erotic sănătos. În concordanță cu reciprocitatea, este corect să remarcăm că unii terapeuți au temeri similare de intimitate și vulnerabilitate și pot simți nevoia de a își seduce clientii pentru propria lor protectie. În cazul în care fie terapeutul, fie clientul nu poate gestiona aceste sentimente erotice, trebuie luată în considerare trimiterea clientului către altcineva.

În lucrarea sa, Blum (1973) a făcut distincția între transferul erotic benefic,  „transferul erotic” și „transferul erotizat”, adică transferul sexual-agresiv guvernat de putere. Blum descrie persoanele predispuse la transferuri erotizate drept „persoane care cer a fi iubite, dar cărora le lipsește capacitatea de a iubi (p. 62). 

Este potrivită și necesară un grad de mulțumire și satisfacție emoțională atât pentru client cât și pentru terapeut întrucât fără satisfacții nu există relație (Maroda, 2005). Delicatețea echilibrului în relația terapeutică este găsirea și menținerea unei satisfacţii suficiente pentru a menţine terapeutul şi clientul investit, dar în același timp frustrând terapeutul și clientul în cele mai profunde dorințe, pentru umplerea golurilor din trecut. Gratificările, bineînțeles că nu implică depășirea granițelor profesionale.

Sentimentele erotice nu sunt problematice decât dacă devin obsesive, interferează cu capacitatea terapeutului de a păstra limitele, sau determină terapeutul să se retragă în mod defensiv. Searles a vorbit despre cum părinții care atunci când își observă copiii dezvoltându-se sexual, aceștia se pot retrage defensiv de copil sau chiar pot deveni sadici și respingători. Când un client recreează acel scenariu în terapie, este extrem de important ca terapeutul să nu facă aceeași greșeală ca părinții, repetând astfel evenimentele. Pentru a realiza acest lucru, terapeutul trebuie să fie capabil să-și accepte sentimentele erotice fără a experimenta vinovăție, sentimente care i-au forțat pe părinți să se retragă. 

Seduction, Surrender and Transformation” (2002) –Karen J. Maroda



Leave a Reply

Your email address will not be published.

Follow by Email
Facebook