O relaționare autentică oferă oportunitatea de a-i gândi pe ceilalți cu prilejul de a se gândi pe sine, iar celelalte relaționări aduc mai multe…
Fiecare ființă experimentează la un moment dat trădarea, această emoție dezorganizatoare apărută în urma promisiunii unei colaborări ce ulterior a fost încălcată. Astfel, uneori cei care nu au curajul să trăiască separarea, să pună punct unei relații în mod deschis și sincer, își transformă propria teamă de abandon în trădare. Punerea în act a acțiunilor de trădare diminuează sentimentele de vinovăție și responsabilitatea asumării unei separari mature întrucât la nivel intern se resimte o distanță față de această acțiune agresivă și generatoare de durere.
Această experiență traumatizantă poate fi tradusă ca un triumf agresiv care implică un agresor ce profită de vulnerabilitatea victimei. Se poate identifica cu ușurință componenta de transformare a temerii de abandon în trădare, deplasând astfel dorința de a fi distructiv cu scopul de a evita sentimentele de vinovăție. De multe ori acești indivizi mint repetat, sunt lipsiți de remușcare, nu își asuma greșeala și nu numai că nu își cer iertare pentru acțiunile lor ci insistă că actul agresiv e în beneficiul victimei. Persoana care trădează o desconsideră pe cealaltă, este nemulțumită cerând mereu mai mult, este incapabilă să il vadă pe celălalt, ignorându-i părțile, emoțiile și în cele din urmă încalcă condițiile stabilite colaborării, susținând că acțiunile vătămătoare pot aduce un beneficiu sau chiar pot fi acte purificatoare.
Trădarea conceptualizată ca o deplasare a dorintei de a fi direct distructiv cu scopul de a evita vinovația, presupune o încercare controlată de a stapani activ o trauma resimțită pasiv în copilărie, prin interesele ascunse sau nespuse din spatele unei relaționări. Triumful agresiv poate implica diverse forme și intensități putându-se identifica o componenta agresiva pornind de la actul de a privi, la iscodirea secretă a intimității celeilalte persoane până la situațiile de abuz emoțional.
