„Lectura este unicul mijloc prin care putem aluneca, uneori involuntar, în pielea, vocea sau sufletul altcuiva.”- Joyce Carol Oates
O resursă importantă existentă la îndemâna oricărui individ este lectura. Lectura presupune un exercițiu permanent de a ține cu dinţii de imagini fugitive care nu au bunul obicei de a rămâne prea mult în memoria noastră. Această experiență a îndârjirii apare în această plimbare-lectură, când ieşim întâmplător în câte-o oază de lumină, deloc aleatorie, în mijlocul unei lumi secrete, ascunse, tulburătoare.
Lectura reprezintă o călătorie inițiatică, o plecare care aproape întodeauna are ca efect o schimbare. Cu siguranţă, pe unii îi macină o călătorie prea lungă cu trenul, pe când, pentru alţii cititul e prilej de relaxare şi, de ce nu, de analiză interioară. Călătoria, deci, nu poate fi la fel pentru fiecare om, aşa cum nici lectura nu se poate face cu aceeaşi pereche de ochi de către doi oameni diferiţi.
Fiecare nouă lectură înseamnă o despărțire. Există atâtea feluri de a-ţi lua la revedere
de la un om pe câte lecturi. Însă nimic nu poate descrie, şi nici nu ar trebui, felul în care ne retragem pe furiş spre o carte, spre alte locuri, spre alte lumi. Sunt căutări continue, sunt vânători după răspunsuri pe care nu vom ştii niciodată dacă le vom găsi. În trecutul fiecăruia sau în viitorul imaginat, mintea umană încearcă în permanenţă să înţeleagă şi să cuprindă în ea lumi întregi. Refugiu, evadare sau formă de îmblâzire a singurătății, prin lectură, se naște o lume a înţelegerii, o lume concretă, palpabilă, ilustrată prin trăiri şi emoţii. Să fii preocupat de tine, de celălalt, cât şi de lume, pare să spună orice carte citită. Atunci când citeşti, realitatea nu dispare, ci este reconstruită prin diferite forme, blânde sau mai greu de tolerat, și oferă ocazia de a simţi mai mult, de a înţelege mai bine, de a vedea mai clar.
Lectura oferă acea deplinătate vitală prin noua lume ce se lasă deschisă pentru a fi parcusă și împletește un sentiment de siguranță prin încrederea că acea lume e magică. Imaginaţia este astfel răsfăţată şi oferă roade ca un maestru, în reaşezarea pieselor de puzzle pentru o mai clară repoziționare.
Plimbarea de la un pasaj la altul, trezește bucuria de a fi surprins, fermecat, incitat și generează sentimente de mirare, prețuire și admirație. Mirarea ce ia naștere în urma lecturării este cheia care se roteşte în interior, ţine atenţia captivă și deschide uşa curiozităţii. Cititorul avid este, din acest punct de vedere, cel mai curajos dintre oameni deoarece el este disponibil să fuzioneze cu lumea ce i se predă într-un mod atât de neaşteptat, neobişnuit şi totodată, fermecător. Curiozitatea umană în faţa lumii este mereu perpetuă, de aceea aceasta eternă reîntoarcerea la mirarea înnăscută nu ne va părăsii niciodată şi vă rămâne resursa cea mai accesibilă pe care o deţinem.
Joc, imaginaţie, mister, religie, filozofie, curiozitate de copil şi înţelegere de adult, sunt toate monede de plată puse în slujba acelora care se confruntă cu probleme în drumul lor spre căutarea soluţiilor potrivite. Iar atunci când prețul la viață este plătit, porțile noilor posibilităţi se deschid. Am putea să ne păcălim singuri, pe noi înşine şi pe restul lumii, prin a ne preface că am şti tot ce merită să fie ştiut. Sau am putea să închidem ochii în faţa marilor întrebări şi să renunţăm o dată pentru totdeauna să mergem mai departe. Dar în felul acesta oamenii s-ar împarți în categoria celor siguri pe ei înşişi şi în categoria celor indiferenţi. Însă, e mai sănătos, să rămână o uşă deschisă, o cale de mijloc, cu promisiunea deplinei și ineditei mirări ce va însoți călătoria în timp, în istorie, sau către sine.
„După cât se pare, noi ne pierdem în decursul copilăriei însuşirea asta de a ne mira
în faţa lumii. Dar prin asta pierdem ceva esenţial – ceva, un lucru pe care filosofii ar vrea să-
l trezească din nou la viaţă. Căci undeva în noi, ceva ne spune că viaţa este o mare enigmă.
Noi am trăit asta cu mult înainte de a fi învăţat să gândim”. ( Jostein Gaarder)
