Omul primordial este întregul trecut al umanității, o figură divină care personifică întreaga sumă a experienței și realizărilor umane pe parcursul istoriei. Bătrânul este una din personificările inconștientului coletiv, o figură care reprezintă întreaga sumă a experienței și realizărilor umane pe parcursul istoriei.
Trecutul este o putere vie prin simpla forță a inerției. Așadar omul primordial personifică în primul rând enorma putere a inerției, și totuși, în cadrul acesteia există un tip de năzuință, care provoacă din când în când accese de spirit întreprinzător, generând o anumită mișcare pe care individul preferă să o numească dezvoltare sau evoluție. Dar, e foarte îndoielnic dacă există în lume un lucru numit îmbunătățire, putem spune doar că există mutare, schimbare. Căci predispoziția fundamentală a ființei umane este acea uriașă putere de inerție, iar spiritul inerției este cât se poate de irațional și inconsecvent.
Omul primordial poate lua diferite forme fiind numit un zeu, în sensul antic al cuvântului, fie o figură divină, în sensul religiilor sau chiar demiurgul după misterele gnnostice. Este o personificare umană a inconștientului colectiv, un aspect care nu include animale sau plante, nu include pământul sau faptele cosmosului, ci reprezintă experiența specific umană. Prin urmare, în cele patru atribute se găsesc calități specific umane.
- Marele filosof reprezintă puterea reflecției sau măreția gândirii umane.
- Cruciatul este omul aflat în aventura sa.
- Hristos este cel ce moare și suferă pentru convingerile sale și se întoarce și încearcă din nou.
- Ahasuerus este omul care rătăcește permanent privind înapoi după ceva ce a pierdut, cu speranța de a-l găsi în viitor.
Toate acestea sunt aspecte ale vieții și experienței umane, este omul care nu a găsit niciodată acea expresie completă sau împlinire care i-ar conferi liniște, este lupta perpetuă a omenirii.
A merge dincolo de omul primordial ar însemna împlinirea dorinței omenirii, ar însemna a rezolva problemele pe care și le-a pus el din vremuri imemoriale, a merge dincolo de istoria noastră. Căci inconștientul încearcă a-i oferi omului un punct de vedere universal, dar el se agață de credința sa istorică îngustă. Căci orice nouă încercare, orice nouă întreprindere este absolut anistorică. Dacă este istorică e doar vechea inerție care se desfășoară pur și simplu, ca întodeauna, mereu la fel.
Pentru a face ceva creativ, trebuie să fi anistoric. Creația începe astăzi, nu are istorie și nu are cauză, creația este întodeauna creație din nimic. A fi istoric este un fel de sterilitate. De aceea este nevoie de filosofia Orientului, de spiritul întreprinzător al cruciatului, de năzuința lui Ahasuerus și de disponibilitatea de a suferi precum Hristos. Creația și timpul sunt identice, pe termen lung lucrurile trec, deoarece în timp totul se schimbă, noi lucruri apar, timpul și creația sunt la fel. Prin urmare, neo-platonicianul Proclus spunea: „Unde există creație, există timp”; iar zeul creator al stoicilor se numea Chronos, adică timp.
C. G. Jung- Prelegerea a VI-a 7 iunie 1933
