Oamenii au adesea o frică teribilă de a se atașa. Se tem nu doar de pierderea libertății psihice, ci și de a libertății morale și spirituale, de parcă însuși sufletul le-ar fi amenințat. Pare a fi un pericol groaznic, așa că preferă să rămână complet distanți.
Dar dacă accepți faptul că ești prins, ești, desigur, întemnițat, dar, pe de altă parte, ai ocazia să preiei posesia asupra comorilor tale. Nu există nici o altă cale, nu vei intra niciodată în posesia comorii tale, dacă rămâi distant, dacă alergi ca un câine sălbatic. Însă nenumărați oameni se tem atât de tare de atașament, încât preferă să rămână inconștienți și să își trăiască viața câinilor sălbatici deoarece frica este, uneori, prea mare din cauza pericolului că acele comori (comori proiectate ce apar deseori sub forma unui corp material) să nu se piardă.
Există o zonă enormă de conținut inconștient despre care nu știm nimic, care poate ajunge la conștiință doar cu timpul, iar totalitatea acestuia este exprimată în SINE, lucrul superior în care suntem conținuți. Acesta nu se poate pierde niciodată, dar putem pierde conștiința lui, prin îndepărtarea de Sine.
Sinele nu poate fi pierdut, deoarece ești conținut pentru totdeauna în el; însă poți pierde conștiința faptului că ești conținut. Este o chestiune care ține de conștiință; este extrem de important să ai conștiința relației. Căci, din câte ne putem da seama, scopul dezvoltării minții umane este să amplifice, să sporească, să intensifice conștiința.
Atunci când nu mai există un contact cu propriul Sine și nu ai conștiința Sinelui, cel mai de preț bun al tău este proiectat în afară, comorile tale se află afară și intri sub influența posesorului aparent al comorilor tale. De aceea, se tem oamenii unii de ceilalți, se tem că cineva i-ar putea băga într-o temniță.
C.G.Jung – Prelegerea a VIII-a, 14 Martie 1934
